Colecţia Poeţii Urbei
Urban Poets Collection
15th Anniversary Tribute To
VICTOR FELEA
RITUAL SOLITAR
Solitary Ritual
VERSURI ALESE
Selected Poems
Ediţie Internet creată şi editată de,
Internet Edition Created & Edited by,
Cristina Felea & Peter James
Paperback edition published by Dacia Publishing House in 2001 ISBN 973-35-1290-7
This Blog & Allied Website are steadily being constructed by us both.
The website address is... http://www.freewebs.com/victorfelea/index.htm
Boffin1157
bloghead1959
DECORUL SPERANŢEI, 1988
Situaţie
Slab şi descumpănit
Plin de incertitudini şi spaime
De piezişe avertizări
Apucînd resturi de viaţă
Ca un cerşetor
Care abia se mai descurcă
În lumea asta
Bogată în perfecţiuni
Aproximaţii despre poem
În care poetul se arată preocupat
de secretele artei sale
căutînd să observe cum se naşte
şi din ce se naşte poemul
ca şi cum ar fi într-un laborator
de ce mai subtilă construcţie
Stă şi priveşte la propria lui aşteptate
ce cheamă cuvinte şi sensuri
abia perceptibile asemenea unor substanţe
uşor volatile nesigure
din care încetul cu-ncetul prind formă
senzaţii-tendinţe-imagini şi gînduri
de primă instanţă – sugestii vestind
complicate umori personale idei ce conduc
spre fiinţă şi lucruri îngemănîndu-le
în timp ce întreaga greutate lăuntrică
se-aşează-n cuvinte ca un cheag translucid
şi exotic investind cu o certă prezenţă
un ritm sintagmatic ivit din spontane
pulsaţii – din "jocul secund" al hazardului –
şi poetul încheie aici
primitivele sale aproximaţii despre poem
Marele poem
În aşteptarea Marelui Poem
Scriu versuri care singure vin
Sub condei aduse de suflul calm
Sau neliniştit al vieţii mele cotidiene
Stau la pîndă îmi pregătesc spiritul
Supunîndu-l unor exerciţii
De înviorare şi de încredere citesc
În zodiile dinlăuntru căutînd
Un semn al Conjuncţiilor favorabile
Dintre aştrii nevăzuţi ai Fiinţei
Las intuiţia ca un cîine de vînătoare
Să adulmece urma unor prăzi
Mai subtile – idei sentimente –
Departe de hotarele mute
Unde se sperie gîndul şi unde
Începe uimirea
Extazul
Nu mai merge
… nici aşa nu mai merge să te bazezi
doar pe micile tale sentimente ce se
ivesc din vremelnica "spumă a zilelor"
asemenea unor ciudate vietăţi marine
aruncate de valuri la ţărm unele
aproape fără suflare neînsemnate
produse ale adîncurilor pe care
nici nu ştii cum să le cataloghezi
sau ce nume să le mai pui
… nici aşa nu mai merge să culegi
numai ceea ce ţi se oferă e către
plasma necunoscută – ca un cerşetor
ce vîntură plaja încolo şi-ncoace
căutînd ceva la-ntîmplare
în speranţa că va găsi căndva
o fiinţă nemaivăzută întrupare de preţ
a hazardului fluctuant şi molatic
pe care apoi s-o prezinte şi celor din jur
drept o izbîndă a iscusinţelor sale
… nici aşa nu mai merge
dar care e calea întreb
şi cine poate să-mi arate
un modus operandi mai fericit
Merge şî aşa
… merge şi aşa – orice metodă e bună
pentru a da la iveală poemul pentru
a-l scoate din starea lui nefirească
obscură din latenţa-i activă uşor
pulsatoare din uneltirea haotică
în care se zbate de parcă ar vrea
să te-anunţe să-i dai ajutor şi tu
ştii că-i acolo şi-i simţi
impulsiva pornire de-a fi
de-a se naşte în forma lui ideală
aşa cu şi tu o doreşti şi-o visezi
şi astfel adopţi cea mai bună postură
de om al cuvintelor – le cauţi le prinzi
le aduni şi le judeci discret
le observi şi le laşi să se mişte o vreme
apoi le ajuţi să se-aşeze cum se cuvine
în fluxul fertil al poemului
ca nişte mici ambarcaţiuni ce poartă
însemne de aur şi purpură
şi vin să anunţe izbînzi fericite
ţi late libere căi pentru viaţă
şi spirit
Invitaţie
S-a întunecat deja – şi eu
Mă simt cam nesigur de puterile mele
Şi stau nemişcat şi cu teamă
Dar bucuros că pot să pipăi cuvintele
Ca pe nişte seminţe sănătoase şi fragede
Care miros a vînt şi a pămînt
Şi a suflet de om
Şi a soartă de lume
Bucuros de apropierea asta vitalizantă
Ce mă invită la înaltele curţi ale gîndului
Unde se pregăteşte francheţea de mîine
A unei poezii imprevizibile
Şi de dezdruncinat
Ar fi păcat
Ar fi păcat să se deregleze
Tocmai acum în decembrie
Maşinăria de făcut poeme
Acum cînd o înserare perpetuă
Te ocroteşte şi îţi spune să stai
Şi s-asculţi peregrinarea marilor gînduri
Aceste cetăţi plutitoare
Ce vin şi se duc prin văzduhul durerii
Să stai şi s-asculţi împăcarea şi visul
Cum se ţin împreună în cumpăna clipei
Să stai şi s-asculţi
Legănarea speranţelor
Între plinuri şi goluri
Între bang şi-ntre bing
Pînă cînd Vestitoarele
În palide ceţuri departe se sting
Eu şi poemele mele
Mi-ar trebui vreo şapte vieţi să mă impun –
Eu şi poemele mele
Sîntem la fel – nişte făpturi
Neajutorate şi lipsite de marea prestanţă
De verva patetică – şi stăm de obicei
În umbră nu ieşim în faţă
Nu luăm cuvîntul în public
Ni şocăm prin cine ştie ce virtuţi
Surprinzătoare
Nu batem toba
Nu utilizăm trompete
Sîntem asemenea unor şopîrle ce ieşim la soare
(Cînd e soare) sau stăm ascunse
Printre buruieni ori sub pietre
Animale bătrîne şi înţelepte
Din ce în ce mai puţine
Purtînd în noi puternica prezenţă a pămîntului
Şi sensul său benefic şi durabil –
E-n noi ceva miraculos şi anonim
Ce trebuie văzut mai îndeaproape –
Şi eu şi poemele mele
Trăim în regnul nedecis al aşteptării
Idol
Şade în mijlocul nopţii
Un idol mic şi obosit
Vechi în meseria lui de păzitor al casei –
Stelele sus
Oamenii jos
Risipiţi în pădurile somnului
Şade şi veghează
Şi ascultă monotonele zgomote
Pe care le fac lucrurile familiare
Pentru un idol mic şi obosit
E destul de bine aşa –
El nu cere Lumii decît răgazul cuvenit
Şi respectarea orelor şi anilor de linişte
Pisica
Încet şi cu paşi neauziţi
O pisică se strecoară cu delicate precauţii
Prin mica pădure de legume din grădină
Apoi se aşează liniştită
Între leuştean şi mărar
Convinsă că nimeni n-o vede
Şi că locul acela e numai al ei –
Miresme fermecătoare
Îi dau senzaţii nespus de plăcute
Ţi o îndeamnă la dulci somnolenţe
Ar fi foarte uimită dacă aş face un pst
Dar o las aşa să nu ştie nimic
Şi să stea fără grijă
Pe un strat cu legume
Neştiutoare de faimoasa Lume
Boffin1157bloghead1959
JUCĂTOR DE REZERVĂ, 1992
Din Soseşte zăpada
Mereu cineva
S-ar părea că e totul în ordine
Şi iată privesc fericit elementele toate
Pămîntul şi apa lumina văzduhul
Şi mugurii mici care-abia se deşteaptă
Din somn şi anunţă un nou anotimp
Al speranţelor
Şi totuşi mereu cineva
Îmi trimite pustiuri şi umbre
Şi reci interdicţii
Şi-mi pune pe umeri poveri nevăzute
Mereu cineva se ocupă să-nchidă ferestre
Să tragă obloane
Să facă-ntuneric
Un vis
Un vis – o pasăre de vis
Un minuscul imbold
Ca o gîză pe geam
Salutînd universul cel mare
Explozia mută – desfăşurarea extatică –
Un vis – o părere de vis
Şi iarăşi te-ntorci la periplul diurn
La palida umbră a celor trăite deja
La goana rotirii
În cercuri tot mai restrînse
Şi fără nici o Itacă
Spre care să-ţi duci întristarea
Credinţa –
Un vis – o părere de vis
Şi drumul întors
Către punctul cel mort
Nici iluziile
Sînt zile
Cînd nu mai ştii ce să crezi
Despre tine sau despre lume –
Se pare că nici iluziile
Nu mai slujesc la nimic
Nici orgoliul nu mai dă relief
Măruntelor tale înfăptuiri –
Te vezi aplatizat
Şi redus la un rol periferic
Redus de fapt la ceea ce eşti
Cu adevărat dar nu vrei să recunoşti
Decît în silă uneori
Cînd nu mai ai putere să visezi
La Cavalerul fără de prihană
Care de-atîtea ori te-a protejat
Cu preafrumoasa lui Nechibzuinţă
În Speranta că…
Mai aprind o ţigară
În speranţa că…
Dar nu se întîmplă nimic deosebit
Inspiraţia stă lungită printre mobile
Ca un cadavru învechit –
Mă împiedic de el
Cînd vreau să merg la fereastră
Să văd ce se întîmplă pe-afară –
Dar afară sînt zdrenţele iernii –
Mă întorc şi iarăşi mă încurcă
Matahala asta neagră –
Mai aprind o ţigară şi…
Numai volute de fum cenuşiu
Îmi umplu odaia
Şi cadavrul acesta
Care îmi stinghereşte cuvintele
Şi mă fixează aici să-l veghez –
Mă răzvrătesc şi întreb – pînă cînd?
Şi golul deschide o gură mare
Şi mă înghite
Cu oase cu tot
Repetări
Repet pînă la saturaţie aceleaşi enunţuri
(Constat cu tristeţe recitindu-mi poemele
Care se-adună-n caiete)
Mă repet ca un catîr ce nu ştie
Prea multe şi se mulţumeşte cu
Aceleaşi mişcări şi cu aceleaşi deprindeeri
Pe care viaţa obişnuită
Stăpîna placidă i le dictează –
Mă repet dar nu cu plăcere
Şi catîrul din mine tot mai visează
Metamorfoze bizare şi fapte năstruşnice
O soartă de om autentic
Şi bine dotat pentru mari încercări
Şi izbînzi – dar şi asta am spus-o
Cîndva şi cum viaţa nu se grăbeşte
Să facă minuni voi pricepe şieu
În sfîrşit că e cazul să fiu înţelept
Şi să nu mă mai las amăgit
De iluzii deşarte
Deşi este greu de trăit fără ele
Nu este chiar imposibil
În acelaşi decor
Şi aşa mai departe
Toate se repetă pînă la saturaţie –
Între starea comună
Şi starea de graţie
Şontîc-şontîc prin viaţa materială
Printre oameni şi lucruri
Adesea punînd la-ndoială
Propria mea existenţă
Sînt treaz sau visez?
Nu se ştie –
Nici o diferenţă
Între vis şi trezie
Mă învîrt în acelaşi decor cenuşiu şi bizar
Aşteptînd să trăiesc
Observînd că dispar
În această bucătărie
Zile şi zile am cheltuit
În această bucătărie mică şi primitoare
Unde în fiecare zi ne aşezăm la masă
Dimineaţa la amiază şi seara
Unde întotdeauna e ceva de înfăptuit
Pentru buna desfăşurare a vieţii cotidiene
Unde am stat de vorbă şi am chibzuit
Ce-i de făcut în atîtea împrejurări
Care prin timp s-au ivit
Şi ne-au pus la-ncercare
Şi ne-au mîhnit sau ne-au făcut bucuroşi
Unde am privit pe fereastră
Cum vin şi se duc anotimpuri
Cum apar dimineţi şi amiezi şi amurguri
Şi cum stăruie marele nuc viguros
Nu departe de noi -
Aici în această bucătărie
Unde stau şi acum
Amintindu-mi de toate
Ca într-un vis
Mă uit la mine
Mă uit la mine mă studiez
(O deprindere veche)
Urîtă arătare – numai poticniri
De linii strîmbe şi nefireşti
Altădată cel puţin eram tînăr
Şi acest fapt era un avantaj
De mîna-ntîi – acuma
Nu-l mai am şi nici nu mai
Pot spune: totul e în faţă
Nu mai pot spune aproape nimic
Şi stau zgribulit
Ca într-un frig perpetuu
Şi-abia îndrăznesc
Să-mi scot în lume trupul
Cel bîntuit de teamă şi de neputinţe
Mă uit la mine şi mă întristez
Şi caut disperat un gînd frumos
Liniştitor – şi nu găsesc decît
O secetă ce pustieşte totul
Poate că ei
Să scriu versuri care să dureze –
Parcă poţi să ştii ce rezistă
Şi ce nu rezistă din toate bîjbîielile tale
Prin orizonturi succesive ale vieţii
Printre gînduri şi sentimente
Printe sensuri niciodată limpezi pe deplin
Parcă poţi să ştii
Dacă poveştile tale placide
(Sau chiar pline de nerv) despre tine
Cel de sub vremi sau cel împotriva lor
Vor mai spune cuiva ceva –
Cine să ştie cum vor gîndi cei de mîine
Şi ce impulsuri şi ce predispoziţii
Îi vor face să tresară –
Poate că ei vor considera perioada aceasta
Un episod încheiat
De care e mai bine să nu-şi mai aducă aminte
Poate vor prefera
Să nu se mai complice fără rost
Cu noi ce-am fost şi n-am prea fost
Oglinda mistuitoare
Înaintez prin viaţă – mă caut
Şi iată nici astăzi nu ştiu
Ce e autentic şi ce e fals
În această ezitantă peregrinare –
Nu desluşesc niciodată precis
Hotarul dintre adevăr şi neadevăr
Uneori spun: acesta sînt eu
(Aceste gînduri şi sentimente
Aceste porniri atitudini reflecţii)
Apoi constat
Că perspectiva se schimbă
Şi unele nuanţe ale adevărului meu
Devin desuete şi inautentice
O convingere fermă se veştezeşte
Ca o frunză atinsă deodată de ger
Şi eu simt că sînt altul
Decît cel care-am fost
Iar acela îmi apare acum
O variantă înşelătoare a fiinţei mele –
Înaintez prin viaţă
Mă caut
Ca într-o oglindă mistuitoare
Cu nesfîrşite răsfrîngeri
Boffin1157bloghead1959
JUCĂTOR DE REZERVĂ, 1992
Parte 2 - Part 2
Născut la 23 mai 1923 în comuna Muntele Băişorii (jud. Cluj), ca fiu al lui Toader Felea, preot greco-catolic şi al Mariei. Licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii clujene (1948), el va ocupa posturile de referent literar la Teatrul Naţional din Cluj (1949-1950), redactor la Almanahul literar şi apoi la Steaua (1949-1970); a fost redactor-şef adjunct la revista Tribuna (1970-1985). Din 1949 a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. S-a stins din viaţă la 28 martie 1993.
Debutează editorial cu volumul de versuri Murmurul Străzii (1955). Colaborează la majoritatea revistelor literare din ţară (Contemporanul, Gazeta literară, Cronica, Orizont, România literară etc) Premiul revistei Steaua (1968), Premiul Uniunii Scriitorilor (1971, 1983), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj-Napoca (1975, 1979).
A publicat mai multe volume de versuri dintre care: Soarele şi liniştea (1958), Revers citadin (1966), Ritual solitar (1969), Sentiment de vîrstă (1972), Cîntecul materiei (versuri alese, 1973), Cumpăna bucuriei (1975), Gulliver (1979), De toamnă (1986), Decorul speranţei (1988), Jucător de rezervă (1990). Au apărut postum Jurnalul unui poet leneş (2001) şi antologia de versuri alese Ritual solitar (2001).
Critica sa de receptare şi comentare a poeţilor s-a distins prin extrema generozitate a recenziilor şi cronicilor grupate în volumele Dialoguri despre poezie, Reflexii critice (1968), Poezie şi critică (1971), Aspecte ale poeziei de azi, I-III (1977-1984). A mai publicat traduceri din Robert Frost, M.Brion, Roy MacGregor-Hastie etc.
